moartea unei iluzii…
..."echtes marzipan!!...
... aşa citeam prin cataloagele "quelle" sau "neckermann", pe vremea lui ceaşcă... şi cuvântul ne lăsa gura apă, mie şi lui văr-meu... şi pesemne şi multor alţi copii de vârste apropiate... şi ai căror părinţi nu erau securişti, sau "ataşati" de orice fel pe la ambasade, în ţară sau pe-aiurea, sau responsabili de "shop", sau vânzători de "alimentara", sau ...
... citeam poveştile lui e.t.a. hoffmann, şi vedeam că marţipanul "adevărat" se face la Nurenberg (sau Nurnberg???)... şi unele din marţipanele din acele faimoase cataloage sunau "echtes Nurenbergischer (sau Nurnbergischer???) marzipan", sau, în traducere liberă "marţipan de Nurnberg, original"...
... "marţipan"... după cum suna, trebuia să fie "ceva" crocant... cu gust de nuci trase în glazură de zahăr ars... şi un pic de ciocolată... mmm... dar la cât de exotic suna, mai trebea să mai fie ceva, ceva mult mai bun ca nucile, zahărul ars şi ciocolata la un loc...
şi de-atunci tot voiam să gust "marţipan", să ştiu dacă era la gust aşa cum sună...
şi-a venit revoluţia... mătuş-mea avea nişte cunoscuţi în germania, şi la un Crăciun, pe lângă alte dulciuri, i-au trimis şi "marţipan"... bucurie mare, în sfârşit, am să aflu ce gust are...
mai bine nu aflam: era (şi mai este) un fel de pastă albă, care ar putea conţine orice, de la ipsos şi ciment alb (n-am văzut bomboane mai grele ca alea până acuma), la cocos... nuci de cocos întregi, cu tot cu coajă şi zamă!!!...
nici pomeneală de crocant, e moale ca pasta de dinţi... mă rog, una mai tărişoară, aşa...
de unde nuci... nu simţeam nici un gust definibil când mâncam "chestia" aia... bine, se simţea gust de ciocolată, dar asta doar pentru că smacul ăla era "glazurat" cu ciocolată... în strat subţire, pe deasupra...
nu simţeam nimic... nici un gust... cartonul gofrat avea gust mai bine definit ca "marţipanul" ăla...
m-am uitat pe etichetă: "originaler Nurburgischer marzipan"... shhhhhh!!!!
speram şi eu să nu fie... să zic "nu, nene, nu era d-ăla "adevărat", cum am învăţat eu când aveam 7-8-9 ani, şi mă uitam prin neckermanne şi-l citeam pe hoffmann"...
am aruncat "marţipanul original" la gunoi, şi-am desfăcut un baton de ciocolată cu rom...
de data asta, simţeam gust de ciocolată, şi în cerul gurii se zbătea aroma de rom... apoi am zâmbit visător, aducându-mi aminte de ciocolata chinezească... nici un Crăciun sau zi de naştere nu erau complete dacă nu primeai măcar o ciocolată chinezească, şi, eventual, un stilou chinezesc!! 
December 29th, 2009 - 22:57
Foarte, foarte fain scris! Foarte.
Îmi aminteşte de o poveste pe care o citeam noi la şcoală: aia cu jimbla. Naiba mai ştie cine a scris-o, dar am rămas cu aceeaşi impresie ca după lectura ei. Pur şi simplu unele lucruri, negustate la timpul lor, ni se par fade, insipide. Sunt sigură că atunci ţi s-ar fi părut minunat marţipanul ăla. Aveai alte papile gustative ca acum, mai puţini termeni de comparaţie şi o mai mare putere de sugestie.
Şi acum, ca să fiu obscenă, aş face o altă comparaţie: cea dintre sexul aşa cum şi-l imaginează un puber, şi cel din realitate, făcut, de cele mai multe ori, cu o persoană nepotrivită sau neexperimentată. Gata, mă opresc aici cu similitudinile, că poate mai citesc şi copchii pe blogul tău!
December 30th, 2009 - 15:33
puteam să înlocuiesc “marţipan” cu orice… şi textul continua să aibă sens…
dacă nu se agita Laura atâta cu pralinele (nemţeşti), nu că nu-mi aduceam aminte, dar nu m-aş fi gândit să scriu despre asta…
January 12th, 2010 - 11:08
martipanul e cea mai gretoasa chestie inventata de cofetari.
January 15th, 2010 - 11:44
No, ca te-ai imprietenit cu ala care ne facea “aplaudaci” si “agarici”! Nu-i rau! Asta inseamna ca nu-i chiar dus cu pluta!
January 17th, 2010 - 21:32
Das Lübecker Marzipan si das Königsberger Marzipan sunt cele mai renumite Marzipan. Cei din Nürnberg au facut din Marzipan diverse forme si i-au raspandit renumele. Porci din Marzipan se fac cadou si simbolizeaza noroc.
Mie una nu-mi place gustl deloc, dar stiu persoane, care ar manca pana la lesin asa ceva.
Si cu Pralinele alea: eu chiar i-am zis la sora-mea sa mance Nutella si tot acolo ajunge. Si vorbeam serios. Numa’ na, ambalajul, reclama o face sa creada ca ce stii ce manca
Apropos: Quelle e la faliment.
January 18th, 2010 - 22:04
Dar de ce, şi-au băgat românii coada şi acolo? Or fi devenit acţionari majoritari, altfel nu se explică…
January 19th, 2010 - 00:30
@ slvc
(Serios)
Cica Botezatu, ar fi fost designerul lor
Vor fi cumparati de Otto, asa se zvoneste.
January 24th, 2010 - 15:21
salut, ma intereseaza o colaborare pe web. isabellaariane este id-ul meu de mess, in caz ca ie intereseaza. merci
January 30th, 2010 - 13:40
Otto, Quelle, tot un drac. Aceeaşi modă nemţească. Mai bună ca a noastră, dar incomparabilă cu cea franţuzească sau italiană.
January 31st, 2010 - 14:57
@isabela ariane: în ce privinţă, colaborarea???
sau preferi să discutăm pe mess?
May 9th, 2010 - 15:21
pretene,mai lasa ciocolata ca ajungi cat un Hummer2