PC front panel
PC nu vine nici de la "partidul comunist", nici de la "conservator", nici de la altceva... ci de la Personal Computer... aka "pisiul" de toate zilele...
majoritatea sistemelor şi carcaselor recente au aşa ceva "by default".
un front panel banal
cercetând cu atenţie, vedem 2 mufe audio, anume căşti şi microfon, şi 2 mufe usb mamă...
există şi add-on (unele carcase au decupările, dar nu au plăcuţele), de la simple plăcuţe care se bagă în locaşele speciale, până la arătări de genul de mai jos:
"avem di tăti"... 
arătare care are nu numai audio şi usb, ci mai include şi un card reader, un slot sata şi o mufă firewire...
ce e mai sus se introduce într-un bay de 5 inci, aka sub (sau deasupra) locului unde se află unitatea optică, fie el cd sau dvd-rom...
există şi mai mici, ce se introduc în locaşul bătrânei unităţi floppy... unitate la care până şi eu, ultimul mohican al fdd-urilor, am renunţat.
mai ales că pot boota comod de pe un usb stick, dacă-i nevoie...
asta a fost introducerea absolut obligatorie ca să avem toţi idee despre ce vorbim...
dacă aţi tras cu ochiul la teaser, bănuiesc că v-aţi prins că ceva aşa de banal nu e de mine!! 
şi dacă vă mai uitaţi odată la carcasa unităţii unde urmează să montez panoul terminat, aţi vedea că are deja un front usb... iar cel pe care vreau eu să-l pun are usb, da' n-are audio... în schimb are altceva!!!
deci???
simplu: iniţial, nu în carcasa aia urma să bag panoul, ci în alta, care nu avea nici usb, nici audio pe faţă...
doar că avea un "coeficient de răcire" jalnic carcasa aia (adică mi se încingea sistemul ca naiba), fără să conteze câte ventilatoare aveam... şi asta acum, când e (relativ) răcoare... darmite în august!!!
şi treaba e cam aşa: îmi plăceau de mic amplificatoarele sau combinele cu "vumetre", şi urmăream fascinat ore şi minute în şir cum se fâţâie acele alea... şi m-am gândit că n-ar fi rău să bag aşa ceva în PC.
bun... aveam nişte "acometre" sh, vre-o 8 perechi, cumpărate ieftin tocmai în ideea asta, mai lipsea să stabilesc schema, unde pun plăcuţa în pc, de unde o alimentez, şi de unde preiau semnal pentru ea, fără să mă trezesc că rămân fără "talăngi".
adică fără sunet!!!
cu schema a fost simplu: am apelat la o schemă străveche, care cred că datează din anii '60, şi folosită şi răsfolosită în sute şi mii de modele de "chestii" audio, de la casetofoane auto la combine muzicale "cu ştaif", şi amplificatoare home-made...
iat-o:
schema vumetru
ceva mai jos puteţi vedea şi proiectul de cablaj... nu vă repeziţi!!!
nu e nici 1:1, şi mai e şi "prin transparenţă".
ca să nu amintesc că nici n-am făcut cablaj, ci am pus toată minunea pe o plăcuţă "cu găurele"...
m-am apucat mai întâi de găurit plăcuţa, pentru ecranele acometrelor, şi după ce le-am fixat (cu pistolul cu adeziv, după cum se vede), am făcut şi decupările pentru usb...
bineânţeles că mi-am dat seama de problema cu supraîncălzirea carcasei după ce-am terminat cu găurile, lucru care mi-a adus pe buze diverse expresii pitoreşti, expresii cu care boc cred că s-a familiarizat demult...
carcasa folosită iniţial acea o sursă mai vechiuţă, care avea şi conector de alimentare pentru FDD, conector pe care am decis să-l folosesc... astfel că am adăugat pe placă un conector-pereche recuperat cu vre-o 5-6 ani în urmă dintr-o unitate FDD defectă.
bineînţeles că noua carcasă, deşi are o sursă mai nouă şi mai puternică, nu are conectorul cu pricina... în schimb aveam cabluri recuperate din surse pc defecte, aşa că am lipit mintenaş un cablu potrivit.
şi cum tot lipeam chestii, am luat un al doilea cablu şi l-am "dotat" cu 3 mufe tată, astfel încât am şi cum alimenta din sursa mea cea stabilizată şi home-made, fireşte, şi unităţi cd/dvd, şi orice altceva ce foloseşte mufe molex cu 4 pini...
în final, plăcuţa montată pe panou arăta aşa:
dacă o să comparaţi cu poza de la teaser, o să observaţi că în locul cablului alb se află unul negru...
asta pentru că respectivul cablu era subtil întrerupt: cum îl mişcai, cum se întrerupea semnalul, nu se ştie bine pe unde... deci l-am uşchit şi-am pus altul.
în plus, am zis iniţial că am să alimentez cu semnal vumetrele din hd audio headerul de pe placa de bază.
partea proastă e că nu prea ţinea, adică nu reuşeam să fac să funcţioneze simultan şi jackul spate, şi front panelul... aşa că am să-l alimentez din jackul din spatele pc-ului, printr-un distribuitor...
plus că am constatat că din mp3 player merge ok, din mufa de căşti din dif merge la fel, conectat direct, pauză.
aşa că încă nu s-a terminat, mai trebuie un "distribuitor activ" în spate...
noroc că nu sunt fanul sistemelor 6.1 sau 7.1, că altfel 
şi iată şi finalul apoteotic:
e gata!!! aproape! 
am pus un singur led pentru retroiluminarea ambelor acometre, led alb, că albastre sunt pe toate drumurile alimentat din 12 volţi printr-o rezistenţă de limitare.
mai rămâne să rezolv şi problema "cutiei de distribuţie active", şi... o să bag şi un filmulete cu obiectul în acţiune... nu de alta, da' văd că se poartă...
farmville
... uite că n-am scăpat: de atâta "farmville" în sus şi în jos, mi-am făcut şi eu cont, să vadă şi ochiu' meu ce e aia...
şi acum... cu mândrie... grădinărească, că proletară nu pot să-i spun, anunţ lumea că am ajuns la lvl 3, n-am dat faliment încă, (am vre-o 900 de galbeni d-ăia) şi am primit bonusssssss un balot de... paie violet, cu care habar n-am ce să fac!!!
că vacă n-am.
a, şi nu ştiu unde naiba mi-a dispărut broscuţa ţestoasă de am adoptat-o aseară!!!
theme hospital…
... e jocul care ar fi trebuit să fie materie obligatorie de studiu directorilor de spitale din românia, precum şi miniştrilor sănătăţii...
este unul din jocurile incluse în categoria "oldies", aka pre-2000, deşi în ultima vreme graniţa se cam deplasează, jocuri făcute după 2000 începând să fie incluse în aceeaşi categorie... şi, în fine... este un joc de DOS, apărut în "epoca târzie", când JOCUL definitoriu pentru DOS mai era încă DOOM, ceea ce explică de ce n-a auzit prea multă lume de el. mai ales că a fost lansat ceva vreme după Quake, joc care a generat o asemenea obsesie că după apariţia lui toate casele de soft au început să producă "3D shootere" pe bandă rulantă, modă ce mai e de actualitate şi azi...
prima oară când am auzit eu de jocu' ăsta a fost când am cumpărat un "game over"... nu mai ştiu ce număr. în orice caz, era puţin după lansarea oficială a jocului, în anglia... deci discutăm de A.D. 1997
vă şi aud: 1997??? câh!!
pe naiba: pe acea vreme grafica nu era motivul principal pentru un joc, ci ideea sau povestea jocului... de-asta au apărut jocuri cum e "civilisation", "wolfenstein 3D" (da, versiunea iniţială a jocului e de DOS, şi ocupă câteva sute de kiloocteţi!!!), DOOM, "leisure suit larry", şi multe altele...
jocul este făcut de peter molineaux, "tata" genului "god-game", al cărui prim reprezentant a fost "populous"...
deloc de mirare, cele mai reuşite jocuri de gen îi aparţin vinovatului mai suspomenit... şi la fel ca şi multe alte titluri de PC, şi acesta a avut parte de o versiune de PS, abia apărut la acea vreme... (de fapt v-aţi prins deja dacă v-aţi uitat mai atent la poza de mai sus!!!)...
"jocul începe uşor ca un vânt", cum ar spune arghezi: te trezeşti pe post de manager de spital, şi trebuie să te ocupi de tot, de la a mic la Z mare... mai clar, de la dispunerea şi mărimea camerelor, mobilier, angajaţi, preţuri, oferte, devize... etc...
uneori, mai ajungi şi fără bani... şi mai poţi face un credit-două la bancă... după care din profituri (hm!) plăteşti factura aia...
doar că nu e aşa uşor cum pare!!
dacă jocul s-ar limita numai la atât, ar cam ajunge la stadiul de "shift-del", adică şters fără drept de apel... aşa că mai are ceva în plus: grafica (chit că e "pixeloasă", e muncită cu sîrg!) şi umorul!!
sec, cum îi stă bine unui joc creat de un englez pursânge!!!
ce ziceam??? (uitaţi-vă la pacienţi!!!!)
sec, începând cu bolile cel puţin ciudate pe care trebuie să le tratezi... continuând cu cercetările, tratamentele, angajaţii, accidentele (da, apar "situaţii de urgenţă" în urma cărora nu te alegi cu bani, dar "reputaţia" ajunge aproape de cer, dacă te descurci... sau dacă nu, sub pământ!), moartea pacienţilor, însoţite de cele 2 posibilităţi: vine îngeraşu' şi-l ia, sau vine ăl cu coarne şi-l trage după el de ciuf în underground...
nici finalul jocului nu e mai prejos... depinzând de cum termini jocul, pe scut sau sub scut!!!
adică termini încheind cu succes şi ultimul nivel, sau "game over"!!!
vă las vouă plăcerea de descoperi cam ce se petrece atunci... merită!
şi dacă ajungeţi la stadiul în care nu aveţi altceva de făcut (în joc), decât să staţi şi să vă uitaţi, eu zic să fiţi atenţi la show-ul pacienţilor de prin spital.
merită!!!
cuvânt înapoi: se dedică lui şlvc!!!
şi ca să nu se zică cum că am ceva cu medicii, data viitoare am să discut despre un joculete asemănător, dar care se adresează constructorilor, fie ei ingineri sau necalificaţi!!!
la re!!