PC front panel
PC nu vine nici de la "partidul comunist", nici de la "conservator", nici de la altceva... ci de la Personal Computer... aka "pisiul" de toate zilele...
majoritatea sistemelor şi carcaselor recente au aşa ceva "by default".
un front panel banal
cercetând cu atenţie, vedem 2 mufe audio, anume căşti şi microfon, şi 2 mufe usb mamă...
există şi add-on (unele carcase au decupările, dar nu au plăcuţele), de la simple plăcuţe care se bagă în locaşele speciale, până la arătări de genul de mai jos:
"avem di tăti"... 
arătare care are nu numai audio şi usb, ci mai include şi un card reader, un slot sata şi o mufă firewire...
ce e mai sus se introduce într-un bay de 5 inci, aka sub (sau deasupra) locului unde se află unitatea optică, fie el cd sau dvd-rom...
există şi mai mici, ce se introduc în locaşul bătrânei unităţi floppy... unitate la care până şi eu, ultimul mohican al fdd-urilor, am renunţat.
mai ales că pot boota comod de pe un usb stick, dacă-i nevoie...
asta a fost introducerea absolut obligatorie ca să avem toţi idee despre ce vorbim...
dacă aţi tras cu ochiul la teaser, bănuiesc că v-aţi prins că ceva aşa de banal nu e de mine!! 
şi dacă vă mai uitaţi odată la carcasa unităţii unde urmează să montez panoul terminat, aţi vedea că are deja un front usb... iar cel pe care vreau eu să-l pun are usb, da' n-are audio... în schimb are altceva!!!
deci???
simplu: iniţial, nu în carcasa aia urma să bag panoul, ci în alta, care nu avea nici usb, nici audio pe faţă...
doar că avea un "coeficient de răcire" jalnic carcasa aia (adică mi se încingea sistemul ca naiba), fără să conteze câte ventilatoare aveam... şi asta acum, când e (relativ) răcoare... darmite în august!!!
şi treaba e cam aşa: îmi plăceau de mic amplificatoarele sau combinele cu "vumetre", şi urmăream fascinat ore şi minute în şir cum se fâţâie acele alea... şi m-am gândit că n-ar fi rău să bag aşa ceva în PC.
bun... aveam nişte "acometre" sh, vre-o 8 perechi, cumpărate ieftin tocmai în ideea asta, mai lipsea să stabilesc schema, unde pun plăcuţa în pc, de unde o alimentez, şi de unde preiau semnal pentru ea, fără să mă trezesc că rămân fără "talăngi".
adică fără sunet!!!
cu schema a fost simplu: am apelat la o schemă străveche, care cred că datează din anii '60, şi folosită şi răsfolosită în sute şi mii de modele de "chestii" audio, de la casetofoane auto la combine muzicale "cu ştaif", şi amplificatoare home-made...
iat-o:
schema vumetru
ceva mai jos puteţi vedea şi proiectul de cablaj... nu vă repeziţi!!!
nu e nici 1:1, şi mai e şi "prin transparenţă".
ca să nu amintesc că nici n-am făcut cablaj, ci am pus toată minunea pe o plăcuţă "cu găurele"...
m-am apucat mai întâi de găurit plăcuţa, pentru ecranele acometrelor, şi după ce le-am fixat (cu pistolul cu adeziv, după cum se vede), am făcut şi decupările pentru usb...
bineânţeles că mi-am dat seama de problema cu supraîncălzirea carcasei după ce-am terminat cu găurile, lucru care mi-a adus pe buze diverse expresii pitoreşti, expresii cu care boc cred că s-a familiarizat demult...
carcasa folosită iniţial acea o sursă mai vechiuţă, care avea şi conector de alimentare pentru FDD, conector pe care am decis să-l folosesc... astfel că am adăugat pe placă un conector-pereche recuperat cu vre-o 5-6 ani în urmă dintr-o unitate FDD defectă.
bineînţeles că noua carcasă, deşi are o sursă mai nouă şi mai puternică, nu are conectorul cu pricina... în schimb aveam cabluri recuperate din surse pc defecte, aşa că am lipit mintenaş un cablu potrivit.
şi cum tot lipeam chestii, am luat un al doilea cablu şi l-am "dotat" cu 3 mufe tată, astfel încât am şi cum alimenta din sursa mea cea stabilizată şi home-made, fireşte, şi unităţi cd/dvd, şi orice altceva ce foloseşte mufe molex cu 4 pini...
în final, plăcuţa montată pe panou arăta aşa:
dacă o să comparaţi cu poza de la teaser, o să observaţi că în locul cablului alb se află unul negru...
asta pentru că respectivul cablu era subtil întrerupt: cum îl mişcai, cum se întrerupea semnalul, nu se ştie bine pe unde... deci l-am uşchit şi-am pus altul.
în plus, am zis iniţial că am să alimentez cu semnal vumetrele din hd audio headerul de pe placa de bază.
partea proastă e că nu prea ţinea, adică nu reuşeam să fac să funcţioneze simultan şi jackul spate, şi front panelul... aşa că am să-l alimentez din jackul din spatele pc-ului, printr-un distribuitor...
plus că am constatat că din mp3 player merge ok, din mufa de căşti din dif merge la fel, conectat direct, pauză.
aşa că încă nu s-a terminat, mai trebuie un "distribuitor activ" în spate...
noroc că nu sunt fanul sistemelor 6.1 sau 7.1, că altfel 
şi iată şi finalul apoteotic:
e gata!!! aproape! 
am pus un singur led pentru retroiluminarea ambelor acometre, led alb, că albastre sunt pe toate drumurile alimentat din 12 volţi printr-o rezistenţă de limitare.
mai rămâne să rezolv şi problema "cutiei de distribuţie active", şi... o să bag şi un filmulete cu obiectul în acţiune... nu de alta, da' văd că se poartă...
teasing you…
front panel
ziceam io aseară ceva criptic la şlvc pe blogea... şi-am promis lămuriri.
deocamdată, bag doar 1 teaser: lucram la ce se vede mai sus, şi la ora aia cochetă (2 noaptea) mergea, da' prost.
azi refac minunea, şi bag comoara unde i-e locul.
dacă vă uitaţi mai jos, vă prindeţi voi unde!!!
pissi
ne auzim mai pe seară!!!
cu dedicaţie…
pralineeeee
P.S. da, ăsta e un fel de anunţ că mă reapuc de scris...
P.P.S. da, ştiu că nu apare titlul corect... o să mă mai joc un pic la setări...
Hello world!
Deci, pe data ce se vede alături m-am mutat "în casă nouă"...
Asta pentru că vechiul host mă înnebunise în aşa hal cu reclamele "care nu există", că mi se făcea rău la stomac numai la ideea de a intra pe pagină... brrrr!!!
Deci staţi pe-aproape, că dau drumu' la robinet curând... să termin câteva amănunte de şurubărit, şi gata...
Mulţumirile mele tetrisului, fără de care miftosauronul n-ar fi ajuns pe cotcodacii.ro
şi, de asemenea, mulţumirile mele lui şlvc, care cum prinde momentul, cum mă îndeamnă să mai scriu câte ceva... de preferinţă în româneşte!!
moartea unei iluzii…
..."echtes marzipan!!...
... aşa citeam prin cataloagele "quelle" sau "neckermann", pe vremea lui ceaşcă... şi cuvântul ne lăsa gura apă, mie şi lui văr-meu... şi pesemne şi multor alţi copii de vârste apropiate... şi ai căror părinţi nu erau securişti, sau "ataşati" de orice fel pe la ambasade, în ţară sau pe-aiurea, sau responsabili de "shop", sau vânzători de "alimentara", sau ...
... citeam poveştile lui e.t.a. hoffmann, şi vedeam că marţipanul "adevărat" se face la Nurenberg (sau Nurnberg???)... şi unele din marţipanele din acele faimoase cataloage sunau "echtes Nurenbergischer (sau Nurnbergischer???) marzipan", sau, în traducere liberă "marţipan de Nurnberg, original"...
... "marţipan"... după cum suna, trebuia să fie "ceva" crocant... cu gust de nuci trase în glazură de zahăr ars... şi un pic de ciocolată... mmm... dar la cât de exotic suna, mai trebea să mai fie ceva, ceva mult mai bun ca nucile, zahărul ars şi ciocolata la un loc...
şi de-atunci tot voiam să gust "marţipan", să ştiu dacă era la gust aşa cum sună...
şi-a venit revoluţia... mătuş-mea avea nişte cunoscuţi în germania, şi la un Crăciun, pe lângă alte dulciuri, i-au trimis şi "marţipan"... bucurie mare, în sfârşit, am să aflu ce gust are...
mai bine nu aflam: era (şi mai este) un fel de pastă albă, care ar putea conţine orice, de la ipsos şi ciment alb (n-am văzut bomboane mai grele ca alea până acuma), la cocos... nuci de cocos întregi, cu tot cu coajă şi zamă!!!...
nici pomeneală de crocant, e moale ca pasta de dinţi... mă rog, una mai tărişoară, aşa...
de unde nuci... nu simţeam nici un gust definibil când mâncam "chestia" aia... bine, se simţea gust de ciocolată, dar asta doar pentru că smacul ăla era "glazurat" cu ciocolată... în strat subţire, pe deasupra...
nu simţeam nimic... nici un gust... cartonul gofrat avea gust mai bine definit ca "marţipanul" ăla...
m-am uitat pe etichetă: "originaler Nurburgischer marzipan"... shhhhhh!!!!
speram şi eu să nu fie... să zic "nu, nene, nu era d-ăla "adevărat", cum am învăţat eu când aveam 7-8-9 ani, şi mă uitam prin neckermanne şi-l citeam pe hoffmann"...
am aruncat "marţipanul original" la gunoi, şi-am desfăcut un baton de ciocolată cu rom...
de data asta, simţeam gust de ciocolată, şi în cerul gurii se zbătea aroma de rom... apoi am zâmbit visător, aducându-mi aminte de ciocolata chinezească... nici un Crăciun sau zi de naştere nu erau complete dacă nu primeai măcar o ciocolată chinezească, şi, eventual, un stilou chinezesc!!
groh-groh flu
e la modă, e în trend, e noua atracţie a iernii 2009-2010!!!
(ce-ar merge acilea o poză cu... kate moss să zicem, fâţâindu-şi şoldurile pe un podium, cu o mască "firurgicală" pe faţă!!! dar deh... nu le am cu fufoshop!! )
cum ce??? gripa porcoasă... porcină... mă rog, AH1N1, sau cum naiba i-o zice!!!...
speram c-o să ocolească "moda" asta românia... dar ţi-ai găsit: tre' să fie şi aici "cazuri", să fim "în rând cu lumea civilizată"!!!...
la cum a fost şi cu aviara, cu "vaca nebună", cu...
şi n-aş fi scris în vecii vecilor despre asta, aici, că destul dârdâie toate ziarele şi "tembeliziunile" de dimineaţa până seara pe tema asta (mă aştept ca pe antena1 să apară nicolae guţă, cu noul lui hit "OOOOOOOOOOOFFFFF!!!... scrofiţa meaaaaaaa!!!!..." asta ca încheiere la o masă rotundă pe tema gripei, cu invitaţi de marcă: vali vijelie, mama omida, nikita, şi vre-o 2-3 medici, acolo... să nu se zică_că nu-i băgăm în seamă! "moderaţi" de mircea badea, desigur!!! păi ce, ne jucăm de-a ra(f)tingul???), dacă n-aş fi dat azi în oraş peste una cu masca pe figură!!!
una... ok.... no problem...
dacă ar mai fi fost vre-o tinerică, ceva, studentă la medicină, sau vre-o "activistă" atrăgând atenţia omenetului, mai înţelegeam!!!
dar era vorba de una trecută bine de prima tinereţe, chiar foarte bine, a cărei îmbrăcăminte o situa nu departe de "doamna boschetară" despre care-i povestea puştoaica unei vecine maică-sii cu câteva zile în urmă!!! şi care tocmai îşi cumpărase... un pachet de ţigări!
măi să fie!!! mască şi ţigări... parcă nu prea merge să fumezi cu masca pe figură!
fie... s-o fi uitat prea mult la televizor, zic, şi-mi văd de drum.
doar că nu apuc să fac 4 paşi (da, merg pe jos, n-am maşină... prea are oricine!!!)... şi, iar mască!!!
de data asta un "el", cam pe la 20-25 de ani aşa, înţolit undeva foarte aproape de "cocalar". de unde-a răsărit, habar n-am!!!
"măi să fie!!!"
după care mi-am văzut de drum, cu ochii cât cepele după a 3-a mască!!!
până când am ajuns acasă, n-am mai văzut nici una...
şi în afară de un cort al lui oprescu, n-am văzut nici o formă, organizată sau nu, de "sensibilizare" pe chestia cu porcina...
P.S. când am fost săptămâna trecută la medicul de familie, chiar mi s-a părut firesc să văd medicii şi asistentele cu masca pe faţă... chit că se vedea că-i cam enervează "obiectul".
dar acolo "era la locul ei" masca aia...
dar pe stradă... doar n-a ajuns ca ciuma neagră, să moară omu' ca musca numai c-ai răsuflat (fără mască!) lângă el!!!...
farmville
... uite că n-am scăpat: de atâta "farmville" în sus şi în jos, mi-am făcut şi eu cont, să vadă şi ochiu' meu ce e aia...
şi acum... cu mândrie... grădinărească, că proletară nu pot să-i spun, anunţ lumea că am ajuns la lvl 3, n-am dat faliment încă, (am vre-o 900 de galbeni d-ăia) şi am primit bonusssssss un balot de... paie violet, cu care habar n-am ce să fac!!!
că vacă n-am.
a, şi nu ştiu unde naiba mi-a dispărut broscuţa ţestoasă de am adoptat-o aseară!!!
theme hospital…
... e jocul care ar fi trebuit să fie materie obligatorie de studiu directorilor de spitale din românia, precum şi miniştrilor sănătăţii...
este unul din jocurile incluse în categoria "oldies", aka pre-2000, deşi în ultima vreme graniţa se cam deplasează, jocuri făcute după 2000 începând să fie incluse în aceeaşi categorie... şi, în fine... este un joc de DOS, apărut în "epoca târzie", când JOCUL definitoriu pentru DOS mai era încă DOOM, ceea ce explică de ce n-a auzit prea multă lume de el. mai ales că a fost lansat ceva vreme după Quake, joc care a generat o asemenea obsesie că după apariţia lui toate casele de soft au început să producă "3D shootere" pe bandă rulantă, modă ce mai e de actualitate şi azi...
prima oară când am auzit eu de jocu' ăsta a fost când am cumpărat un "game over"... nu mai ştiu ce număr. în orice caz, era puţin după lansarea oficială a jocului, în anglia... deci discutăm de A.D. 1997
vă şi aud: 1997??? câh!!
pe naiba: pe acea vreme grafica nu era motivul principal pentru un joc, ci ideea sau povestea jocului... de-asta au apărut jocuri cum e "civilisation", "wolfenstein 3D" (da, versiunea iniţială a jocului e de DOS, şi ocupă câteva sute de kiloocteţi!!!), DOOM, "leisure suit larry", şi multe altele...
jocul este făcut de peter molineaux, "tata" genului "god-game", al cărui prim reprezentant a fost "populous"...
deloc de mirare, cele mai reuşite jocuri de gen îi aparţin vinovatului mai suspomenit... şi la fel ca şi multe alte titluri de PC, şi acesta a avut parte de o versiune de PS, abia apărut la acea vreme... (de fapt v-aţi prins deja dacă v-aţi uitat mai atent la poza de mai sus!!!)...
"jocul începe uşor ca un vânt", cum ar spune arghezi: te trezeşti pe post de manager de spital, şi trebuie să te ocupi de tot, de la a mic la Z mare... mai clar, de la dispunerea şi mărimea camerelor, mobilier, angajaţi, preţuri, oferte, devize... etc...
uneori, mai ajungi şi fără bani... şi mai poţi face un credit-două la bancă... după care din profituri (hm!) plăteşti factura aia...
doar că nu e aşa uşor cum pare!!
dacă jocul s-ar limita numai la atât, ar cam ajunge la stadiul de "shift-del", adică şters fără drept de apel... aşa că mai are ceva în plus: grafica (chit că e "pixeloasă", e muncită cu sîrg!) şi umorul!!
sec, cum îi stă bine unui joc creat de un englez pursânge!!!
ce ziceam??? (uitaţi-vă la pacienţi!!!!)
sec, începând cu bolile cel puţin ciudate pe care trebuie să le tratezi... continuând cu cercetările, tratamentele, angajaţii, accidentele (da, apar "situaţii de urgenţă" în urma cărora nu te alegi cu bani, dar "reputaţia" ajunge aproape de cer, dacă te descurci... sau dacă nu, sub pământ!), moartea pacienţilor, însoţite de cele 2 posibilităţi: vine îngeraşu' şi-l ia, sau vine ăl cu coarne şi-l trage după el de ciuf în underground...
nici finalul jocului nu e mai prejos... depinzând de cum termini jocul, pe scut sau sub scut!!!
adică termini încheind cu succes şi ultimul nivel, sau "game over"!!!
vă las vouă plăcerea de descoperi cam ce se petrece atunci... merită!
şi dacă ajungeţi la stadiul în care nu aveţi altceva de făcut (în joc), decât să staţi şi să vă uitaţi, eu zic să fiţi atenţi la show-ul pacienţilor de prin spital.
merită!!!
cuvânt înapoi: se dedică lui şlvc!!!
şi ca să nu se zică cum că am ceva cu medicii, data viitoare am să discut despre un joculete asemănător, dar care se adresează constructorilor, fie ei ingineri sau necalificaţi!!!
la re!!
surse de alimentare (1)
ca la şcoală: au rolul de a oferi tensiunile şi curenţii necesari pentru funcţionarea normală a unei scheme date.
în mod normal, pentru amatori (şi nu numai) există 2 categorii mari de surse de alimentare: electrochimice, aka baterii, acumulatori, etc, şi alimentatoare de la reţea.
bateriile au dezavantajul major că... se descarcă, (chiar şi dacă stau nefolosite) iar singura sursă de tensiune disponibilă în afara lor ar fi priza de 220 de volţi... care are dezavantajul că oferă o tensiune foarte mare în comparaţie cu tensiunile uzuale, şi este alternativă, ori, în mod normal, avem nevoie de o tensiune continuă, comparabilă cu cea oferită de o baterie, sau un număr de baterii în serie sau paralel...
tipuri de baterii uzuale
bateriile sunt de regulă disponibile sub forma unor elemenţi ce pot livra o tensiune de 1,5 volţi, elemenţi ce se pot înseria pentru a obţine o tensiune mai mare, în general nx1,5 volţi, unde n este numărul de elemenţi înseriaţi.
"battery holder"...
există şi baterii care oferă 9 volţi, şi, bineînţeles, arhicunoscutele baterii "auto"... nu am să insist aici asupra lor: bateriile de 9 volţi au o capacitate simbolică, iar bateriile auto sunt extrem de grele, şi pentru o folosire pe termen lung este necesar să fie puse tampon cu un încărcător de la reţea (am să lămuresc lucrurile când o să discut despre încărcătoare).
un element acumulator oferă 1,2 volţi... de obicei aceştia sunt disponibili şi sub forma unor "pack-uri" ce conţin 2-3-4 elemenţi înseriaţi, şi, mai nou, un mic circuit ce controlează încărcarea lor (este cazul "bateriilor" destinate telefoanelor mobile, laptopurilor, etc.)...
"battery packs"
al doilea parametru important este curentul livrat.
de regulă, acesta este dat în miliamperi (mA), la bateriile "normale", nereîncărcabile, acesta este un fel de "secret de firmă" adică nu se întâlnesc prea des baterii care să indice pe lângă tensiunea oferită şi curentul maxim livrabil.
la acumulatoare, se schimbă calimera, acesta este întotdeauna indicat, sub forma unui text gen "950 mA/h", ceea ce înseamnă că acel acumulator poate livra un curent maxim de 950 de miliamperi timp de o oră, după care trebuie reîncărcat.
acestea fiind zise, şi considerând că existenţa unei surse de alimentare, de preferinţă reglabile continuu, este numai puţin obligatorie,dacă avem chef de făcut şi experimentat diverse scheme electronice, rămâne să ne hotărâm: baterii sau alimentator reglabil de la reţea.
bateriile, cum am spus mai sus, se descarcă pe măsură ce le folosim, şi se ajunge uşor la costuri impresionante, (nu ai pomenesc "plăcerea" pe care o simţi când constaţi că bateriile tocmai s-au descărcat când tocmai vrei să vezi dacă schema x e corect făcută, şi e 10-11 noaptea, plouă, şi n-ai absolut nici un chef de ieşit din casă!) pe când un alimentator stabilizat, reglabil, alimentat de la reţea are avantajul că odată cumpărat (sau făcut şi reglat), se poate folosi bine-mersi timp de câţiva ani.
o sursă de alimentare comercială...
se poate folosi ceva de genul unui stabilizator reglabil alimentat din baterii, însă dezavantajul amintit mai sus rămâne.
pe data viitoare!!
(am preferat să păstrez termenii în limba engleză, pentru că sunt mult mai des folosiţi pe internet...)