surse de alimentare (1)
ca la şcoală: au rolul de a oferi tensiunile şi curenţii necesari pentru funcţionarea normală a unei scheme date.
în mod normal, pentru amatori (şi nu numai) există 2 categorii mari de surse de alimentare: electrochimice, aka baterii, acumulatori, etc, şi alimentatoare de la reţea.
bateriile au dezavantajul major că... se descarcă, (chiar şi dacă stau nefolosite) iar singura sursă de tensiune disponibilă în afara lor ar fi priza de 220 de volţi... care are dezavantajul că oferă o tensiune foarte mare în comparaţie cu tensiunile uzuale, şi este alternativă, ori, în mod normal, avem nevoie de o tensiune continuă, comparabilă cu cea oferită de o baterie, sau un număr de baterii în serie sau paralel...
tipuri de baterii uzuale
bateriile sunt de regulă disponibile sub forma unor elemenţi ce pot livra o tensiune de 1,5 volţi, elemenţi ce se pot înseria pentru a obţine o tensiune mai mare, în general nx1,5 volţi, unde n este numărul de elemenţi înseriaţi.
"battery holder"...
există şi baterii care oferă 9 volţi, şi, bineînţeles, arhicunoscutele baterii "auto"... nu am să insist aici asupra lor: bateriile de 9 volţi au o capacitate simbolică, iar bateriile auto sunt extrem de grele, şi pentru o folosire pe termen lung este necesar să fie puse tampon cu un încărcător de la reţea (am să lămuresc lucrurile când o să discut despre încărcătoare).
un element acumulator oferă 1,2 volţi... de obicei aceştia sunt disponibili şi sub forma unor "pack-uri" ce conţin 2-3-4 elemenţi înseriaţi, şi, mai nou, un mic circuit ce controlează încărcarea lor (este cazul "bateriilor" destinate telefoanelor mobile, laptopurilor, etc.)...
"battery packs"
al doilea parametru important este curentul livrat.
de regulă, acesta este dat în miliamperi (mA), la bateriile "normale", nereîncărcabile, acesta este un fel de "secret de firmă" 
adică nu se întâlnesc prea des baterii care să indice pe lângă tensiunea oferită şi curentul maxim livrabil.
la acumulatoare, se schimbă calimera, acesta este întotdeauna indicat, sub forma unui text gen "950 mA/h", ceea ce înseamnă că acel acumulator poate livra un curent maxim de 950 de miliamperi timp de o oră, după care trebuie reîncărcat.
acestea fiind zise, şi considerând că existenţa unei surse de alimentare, de preferinţă reglabile continuu, este numai puţin obligatorie,dacă avem chef de făcut şi experimentat diverse scheme electronice, rămâne să ne hotărâm: baterii sau alimentator reglabil de la reţea.
bateriile, cum am spus mai sus, se descarcă pe măsură ce le folosim, şi se ajunge uşor la costuri impresionante, (nu ai pomenesc "plăcerea" pe care o simţi când constaţi că bateriile tocmai s-au descărcat când tocmai vrei să vezi dacă schema x e corect făcută, şi e 10-11 noaptea, plouă, şi n-ai absolut nici un chef de ieşit din casă!) pe când un alimentator stabilizat, reglabil, alimentat de la reţea are avantajul că odată cumpărat (sau făcut şi reglat), se poate folosi bine-mersi timp de câţiva ani.
o sursă de alimentare comercială...
se poate folosi ceva de genul unui stabilizator reglabil alimentat din baterii, însă dezavantajul amintit mai sus rămâne.
pe data viitoare!! 
(am preferat să păstrez termenii în limba engleză, pentru că sunt mult mai des folosiţi pe internet...)
"de ce-a trecut pisica strada???"
stăteam astăzi în staţie, şi aşteptam un autobuz, când am asistat la o fază undeva între haios şi naşpa, cu o pisică...
imaginaţi-vă un bulevard hiperaglomerat de maşini... şi se iveşte o pisică (borţoasă), care are chef de traversat...
te-ai aştepta să fie storcită în primul minut, de primul cocalar cu maşină trecut pe-acolo... dar nu... şoferul (nu, nu era cocalar), milos, opreşte, să treacă pisica!!!
în mod normal, ca orice pisică de oraş, te-ai aştepta ca mâţa s-o rupă la fugă în direcţia "normală", adică aia unde se îndrepta... dar asta e niţel anormală!!!
în loc să fugă, se apucă să... adulmece paraşocul, apoi începe să se frece dragăstos de el...
şoferul, năuc, se uită înspre noi, vede că râdem, lasă fereastra jos, şi zice:
şoferul: unde-i pisica???
noi: face amor cu paraşocul tău!!!! (toţi în cor)
şoferul: O_O şi... mai e acolo?????
o babă, miloasă de timpul şoferului, care ar fi plecat, da'i era milă de mâţă, ia o nuia să gonească pisica... eu (care deja o vedeam făcută afiş pe asfalt) o tot pispisuiam să vină încoace (aş fi pus mâna pe ea, dar mai ştii ce-i trecea prin cap... ajungeam să fac antirabice de mila ei!!), dar pisica era surdă la pispisul meu, şi nuiaua babii n-a impresionat-o deloc... se freca de plasticul ăla de lua foc!!!
în sfârşit, după alte 2-3 nuiele, fuge... sub maşină!!!!
şoferul: unde-i mâţa??
noi: sub maşină!!
şoferul: O_O ... pot să plec?? sau o calc??
între timp, în spatele maşinii, se înşirase o coloană respectabilă, şi toate aşteptau... să treacă pisica!!!
ca să n-o mai lungesc, pisica a traversat până la urmă strada... şi n-a călcat-o nimeni!!!
în schimb am asistat la nişte frâne puse cu sete, în ultima secundă (nu, nu s-a tamponat nimeni), frâne la care pisica a reacţionat princiar: şi ridicat coada băţ, şi-a trecut boiereşte la trap!!!
I’m a noob!!! (2)
… şi vreau “să fac scheme”!!!
mda, dar aşa, fără nimic?? că şi dacă vrei să sapi şanţuri tot ai nevoie de scule… doar n-o să sapi cu mâinile goale!!!
aşa că pun aici lista sculelor absolut necesare:
în prima parte am dat 2 scule absolut necesare: letconul, cu "tac-su", aka pistolul de lipit, şi aparatul de măsură.
astăzi trecem la partea a 2-a: sculele nu neapărat indispensabile, dar care sunt necesare... mai ales când îţi lipsesc!!!
pentru a avea continuitate, sar direct la
4. şurubelniţe. cred că nu e cineva care să nu fi văzut sau mânuit una... fie şi numai ca să se rănească!!
dacă nu aveţi deloc în casă, sugerez să cumpăraţi o trusă... nu e nevoie să luaţi una de 1000 de bucăţi, ci doar strictul necesar, adică 3-4 mărimi de şurubelniţe liniare, în cruce, şi stea (sau cu cap Philips)... dacă sunt incluse şi aşa-numitele "imbus", cu atât mai bine... ele sunt utile şi la mobilă (euroşuruburile se strâng/desfac cu aşa ceva), şi la... mai multe... se pare că au să devină mai standard ca şurubelniţele în linie...
5. ciocan. unul de... să zicem... 100-200 de grame ajunge!!! dacă vă simţiţi schwarzeneggeri, puteţi lua şi de 200 de kg., dar să nu faceţi spume când o să reuşiţi mai des să vă beliţi expert degetele cu el decât să bateţi un cui cum trebuie!!
şi o să trebuie!!
pentru că nu ajunge "să faci schema" pe cablaj, mai trebuie şi s-o "îmbraci"... adică s-o bagi într-o carcasă, atât pentru protecţie cât şi pentru a nu-ţi simţi simţul estetic rănit de moarte.
sigur, se găsesc carcase gata făcute, dar, conform legii lui murphy, ce găsiţi se potriveşte ca nuca-n perete cu ce aveţi voi nevoie. sau, mai frecvent, pentru o aşchie de plastic daţi echivalentul unei combine frigorifice noi (exagerez 1 pic, dar sunt pe'aproape. parol!!!)
aşa că, va trebui s-o faceţi singuri.
mai sunt câteva, dar nu-mi vin acuma în cap... aşa că las partea a 2-a în suspensie până îmi adun la loc ideile.
c-au plecat lela... până pe data viitoare "să fiţi iubiţi!" 
test
unu doi trei ăsta e calul de bătaie la probe... aşa că probăm:
[trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/carlitos/e352ef9b857d01[/trilu-audio]
[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/MifTy/cba77e100ac257[/trilu-video]
I'm a noob!!!
... şi vreau "să fac scheme"!!!
mda, dar aşa, fără nimic?? că şi dacă vrei să sapi şanţuri tot ai nevoie de scule... doar n-o să sapi cu mâinile goale!!! 
aşa că pun aici lista sculelor necesare:
1. "ceva" de lipit.
ceva-ul poate fi un pistol de lipit, sau un letcon. maximum 40 de waţi.
nu e cazul să vă băgaţi pe letcoane termostatate decât în momentul în care sunteţi ferm decişi să vă ţineţi de hobby-ul sau meseria asta pe termen lung.
 |
|
Un letcon banal
|
 |
|
pistolul de lipit românesc
|
şi trebuie să avem şi fludor, plus decapant.
 |
|
Cam aşa arată o rolă de fludor
|
 |
|
sacâz sau decapant
|
cam aşa arată sacâzul "de vioară".
da, e perfect utilizabil... însă va trebui să-l băgaţi într-o cutie, de preferat metalică, dar merge şi de plastic...
şi mai jos, veţi admira ESENŢIALUL!!!
adică aparatul de măsură, fără de care nici un electronist, fie el profi sau wannabe nu se descurcă!!!
 |
|
se găseşte pe toate drumurile!!!... |
costă între 10 şi 20 de lei, depinde de magazin, şi are nevoie de o baterie de 9 volţi...
dacă daţi mai mult de 25 de lei pe aşa ceva, cu baterie inclusă, aţi cam luat ţeapă...
pasul următor ar fi un aparat de măsură analogic, ceva în genul de mai jos... sau dacă aveţi noroc, şi vreţi neapărat unu', un "acometru" mavo-35 ar fi o achiziţie foarte bună.
merge, însă, şi unul ca cel de mai jos:
 |
|
o idee şi-un sughiţ mai bun ca anteriorul..
|
şi aici vedeţi cum arată un mavo-35... ăsta şi pistolul ăla cu carcasa din ebonită neagră au fost multă vreme "caii de bătaie" ai electroniştilor, profesionişti sau amatori, din România...
 |
|
un mavo-35
|
ce am înşirat aici, sunt sculele fără de care nu poţi face nimic: TOATE componente electronice se lipesc cu ajutorul fludorului şi letconului/pistolului de lipit, şi mai mult de 99% din măsurările de bază în circuitele electronice se fac cu ajutorul aparatului de măsură, aşa zis "universal".
deşi nu este: un asemenea aparat de măsură nu poate măsura frecvenţe, capacităţi, etc, dar poate măsura comod curenţi şi tensiuni, continue şi/sau alternative, şi rezistenţe. nici tranzistormetrul inclus (la unele modele) nu e chiar inutil, deşi în comparaţie cu un aparat dedicat, performanţele lui sunt... rizibile.
pe data viitoare!!